EXCLUSIV: Scandal la Școala nr. 7 din Comănești. Fosta secretară condamnată la 4 luni de închisoare pentru fals intelectual și executată silit

Scandal fără precedent la Şcoala Gimnazială “Liviu Rebreanu” Comăneşti după ce fosta secretară, Luminița Adriana Chivoiu, a fost condamnată la 4 luni de închisoare cu suspendare pentru infracţiunea de fals intelectual. Mai mult, firma de recuperare creanțe Frankfurter Inkasso Gesellschaft Mbh a obținut recent ordinul de executare silită a Luminiței Chivoiu pentru a-și recupera creditele acordate.

Conform documentelor trimise pe adresa redacției noastre, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lîngă Judecătoria Moineşti nr. 515/P/2011 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatei Luminița Adriana CHivoiu pentru săvîrşirea infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, prevăzute de art.289 alin. l Cod pen cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod pen. şi art. 291 Cod pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod pen., fapte constînd în aceea că, în perioada anilor 2009-2010, în calitate de secretar la Scoală nr. 7 Comăneşti, avînd conform fişei postului atribuţiuni de întocmire a statelor de plată, a întocmit în fals statele de plată care erau trimise la Centrul Bugetar, majorînd iar alteori trecînd în mod eronat sume la rubricile CAR Moineşti şi CAR Comăneşti, sume cu care ulterior îşi acoperea propriile rate lunare, producînd astfel un prejudiciu 16.478 lei, prejudiciu recuperat.
Prin declaraţia autentificată sub nr. 4402 / 7770-C din 5.04.2012 de Ambasada României la Londra (fila 20), inculpata a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 3201 Cod proc. pen., arătînd că recunoaşte comiterea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată şi nu solicită alte probe în cauză.
Examinînd ansamblul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale şi ţinînd seama de declaraţia inculpatei de recunoaştere a faptelor, dată în cursul judecăţii, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 13.01.2011 Botezatu Lucica, salariat al Școlii nr. 7 Comăneşti, s-a prezentat cu fluturaşul de salariu la directorul şcolii aducîndu-i la cunoştinţă o neconcordanță existentă la calculul veniturilor salariale. În aceste condiţii directorul școlii a efectuat verificări şi pentru că a constatat că sunt calculate greşit a mers la Centrul Bugetar de la Școala Nr. 1 Comăneşti la care este arondată Școala nr. 7, unde s-a efectuat o confruntare între fluturaşul de salariu al directorului adjunct B.L. şi statul de plată după care s-au făcut viramentele, constatîndu-se diferente majore între cele două.
Avînd în vedere aceste împrejurări s-au ridicat statele de plată de la Școala nr. 7, după care se emit fluturaşii de salarii şi au fost confruntate cu statele existente la Centrul Bugetar, verificîndu-se perioada septembrie-decembrie 2010.
Astfel, s-au constatat diferenţe la reţinerile pentru CAR învăţămînt Comăneşti şi CAR învăţămînt Moineşti la un număr mare de persoane cu sume cuprinse între 20 şi 100 lei.
Față de aceste constatări, a fost efectuat un control de către un auditor intern la Şcoala cu cls. I-VIII nr. 7 Comăneşti, verificîndu-se perioada anilor 2009-2010. În urma controlului efectuat s-a constatat existenţa unui prejudiciu în valoare de 16 478 lei.
În urma verificărilor efectuate s-a constatat că secretara Luminița Adriana Chivoiu, în momentul în care întocmea statele de plată către Centrul Bugetar, completa în fals rubricile reţineri pentru CAR Moineşti, respectiv CAR Comăneşti, sumele urmînd a fi virate în sumă globală de către Centrul Bugetar celor două instituţii financiare, iar listele cu persoanele în contul cărora erau viraţi banii la CAR Moineşti, respectiv CAR Comăneşti fiind transmise de către inculpată.
În această modalitate aceasta îşi acoperea propriile rate la cele două CAR-uri.
După terminarea verificărilor, secretarei școlii, care conform fişei postului deţinea atribuţiuni de întocmire a statelor de plată, i s-a adus la cunoştinţă rezultatul controlului, ocazie cu care aceasta a declarat că fiind în imposibilitatea de a-şi plăti ratele la cele două CAR-uri a recurs la a reţine diferite sume de bani de la cadrele didactice, sume pe care le-a folosit la acoperirea propriilor credite.
La dosarul cauzei (fila. 85 d.u.p.) s-a depus fişa postului de secretar în care la punctul 3 se menţionează obligaţia de serviciu a inculpatei Luminița Adriana Chivoiu de a întocmi la termen statele de plată a salariilor pentru personalul din unitate, iar în anexa la această fişă se precizează că Luminița Adriana Chivoiu răspunde de întocmirea situaţiilor pentru viramente către CAS, CFS, respectiv transmiterea informaţiilor în termen către Centrul Bugetar.
Fiind audiată în faza actelor premergătoare urmăririi penale, inculpata a recunoscut că a întocmit state de plată în dublu exemplar, un exemplar era trimis la centrul Bugetar, iar altul diferit rămînea la unitate ca exemplar de lucru. A mai precizat că fluturaşii de salarii se întocmeau de pe exemplarul care rămînea la unitate.
In cauză au fost audiaţi martorii D.D, B.L şi G.M.L care au arătat că li s-au oprit şi evidenţiat în statul de plată trimis la Centrul Bugetar, în mod nereal, sume de bani mai mari decît cele corespunzătoare înprumuturilor efectuate, iar Kanabe Marina a declarat că în perioada 01.01.2010-31.12.2010 nu a fost membră a CAR Comăneşti, deşi apare pe statele de plată întocmite cu o reţinere de 50 lei pentru această instituţie fiananciară.
Martora I.C.G, audiată în cauză, a precizat că s-au făcut confruntări între statele reale existente la Centrul Bugetar şi cele deţinute la Școala nr.7. A mai precizat că reţinerile pentru CAS, sănătate pensii, şomaj etc, se realizau după statele de plată întocmite de secretara scolii Luminița Adriana Chivoiu existente la Centrul Bugetar, iar pentru CAR-uri se făcea punctaj telefonic.
S-au efectuat adrese la Centrul Bugetar solicitîndu-se copii conforme cu originalul de pe statele de plată din perioada anilor 2009-2010 depuse de Școala nr. 7 Comăneşti. S-a mai solicitat efectuarea unei confruntări între statul de plată depus la Centrul Bugetar şi cel rămas la Școala nr. 7 ca exemplar de lucru, pentru a se stabili comparativ dacă cele două exemplare sunt identice.
S-au mai solicitat de la CAR învăţămînt Moineşti IFN şi CAR învăţămînt Comăneşti IFN tabele nominale cu persoanele şi reţinerile efectuate în perioada anilor 2009-2010.
Din analiza actelor depuse la dosarul cauzei de instituţiile anterior menţionate se constată diferenţe semnificative între cele două exemplare ale statelor de plată, respectiv cel trimis la Centrul Bugetar şi cel rămas la Școala nr. 7 ca exemplar de lucru la rubricile referitoare la reţineri pentru cele două CAR -uri.
Astfel s-a constatat că au fost reţinute în mod eronat pe statul de plată (trimis la Centrul Bugetar) suma de 2 830 lei în perioada 01.01.2009-31.12.2009 pentru CAR învăţămînt Moineşti, suma de 8 780 lei în perioada 01.01.2010-31.12.2010 pentru CAR învăţămînt Moineşti, suma de 4 868 lei în perioada 01.01.2010- 31.12.2010 pentru CAR învăţămînt Comăneşti, ajungîndu-se astfel la un total de 16.478 lei.
Aşa cum reiese din Statul de plată cuprinzînd prejudiciul recuperat, conform notei de control a ISJ Bacău sumele de bani reţinute în mod eronat au fost restituite angajaţilor păgubiţi.
Din compararea datelor existente pe statele de plată trimise către centrul bugetar şi informaţiilor primite de la CAR învăţământ Moineşti şi CAR învăţământ Comăneşti se constată următoarele:
–  în perioada 01.01.2009- 31.12.2009 la rubrica reţineri la CAR învăţămînt Moineşti au fost menţionate în mod eronat în statul de plată trimis la Centru Bugetar sume oprite şi nevirate după cum urmează: B L 200 lei; M E 150 lei; M M 200 lei; B D L 50 lei; L Ş 100; V C 100 lei; D D 140 lei; T V 50 lei; B C 100 lei; IR 200 lei; BI 200 lei; C A L – 7280 lei ; C M -30 lei; P C I 200 lei; B M 10 lei; C C 30 lei; S M 600 lei; G M 500 lei; S G L -200 lei; total 2 830 lei – sumele au fost stabilite prin comparare cu documentele aferente perioadei depuse de CAR învăţămînt Moineşti.
–  în perioada 01.01.2010- 31.12.2010 la rubrica reţineri la CAR învăţămînt Moineşti au fost menţionate în mod eronat în statul de plată trimis la Centru Bugetar sume oprite şi nevirate după cum urmează: B L 450 lei; M E 900 lei; M M 600 lei; B D L 600 lei; A N 400 lei; L Ş 200; S L – 3440 lei , V C 50 lei, D M 100 lei, G T 50 lei, M N 700 lei, C C 200 lei; D D 350 lei; M D 350 lei, T V 290 lei, K M 550 lei, B C 600 lei, P G 150 lei, I R 57Q lei;B I 400 lei, C A L – 5260 lei ; P C I 530 lei; B M 50 lei; L R 200 lei, G I 200 lei, L C 200 lei, M E 50 lei, S C 40 lei – total 8 780 lei – sumele au fost stabilite prin comparare cu documentele aferente perioadei depuse de CAR învăţămînt Moineşti.
– în perioada 01.01.2010- 31.12.2010 la rubrica reţineri la CAR învăţămînt Comăneşti au fost menţionate în mod eronat în statul de plată trimis la Centru Bugetar sume oprite şi nevirate după cum urmează: BL – 632 lei;G M L 90 lei, G T 440 lei, C C 370 lei; D D 130 lei; M D 390 lei, K M 50 lei,B I 508, Chivoiu A L – 4226 lei ;V M 10 lei, B C in 20, P C I 100 lei; B M 100 lei, F N 600 lei, P E 240 lei, G E 50 lei, C V 150 lei, P S 360 lei, Ş M L 2001ei, W A 240 lei, M E 170 lei, H V 160 lei, S C 150 lei, C E 150 lei, T C 200 lei. – total 4 868 lei- sumele au fost stabilite prin comparare cu documentele aferente perioadei depuse de CAR învăţămînt Comăneşti.
Situaţia de fapt expusă anterior se probează cu următoarele mijloace de probă, administrate in cursul urmăririi penale:
• declaraţie martor Laic Robert Constantin (fila 4 d.u.p.);
• declaraţie martor ICG (fila 6);
• declaraţie martor DD;
• declaraţie martor Botezatu Lucia;
• declaraţie martor Kanabe Marina;
• declaraţie martor Gloambeș Mihai Lucian;
• Tabele de la CAR Comăneşti 1FN cu sumele încasate de la Școala nr. 7 Comăneşti
• fişa postului de secretar (fii. 85);
• anexă la fişa postului de secretar (fii. 87);
• certificat cazier judiciar C A (fila 272)
• chitanţă achitare prejudiciu (fila 168).
În drept, faptele inculpatei care, în calitate de secretar la Școala cu clasele I-VIII Comăneşti, avînd conform fişei postului atribuţiuni de întocmire a statelor de plată, a întocmit în fals statele de plată care erau trimise la Centrul Bugetar în perioada 2009-2010, majorînd iar alteori trecînd în mod eronat sume la rubricile CAR Moineşti şi CAR Comăneşti, sume cu care ulterior îşi acoperea propriile rate lunare, producînd astfel un prejudiciu 16.478 lei, prejudiciu recuperat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, fapte prevăzute şi pedepsite de dispoziţiile art.289 alin.l C.pen cu aplic.art.41 alin.2C.pen. şi 291 C.pen. cu aplic art.41 alin.2 C.pen.

10 CERERI DE EXECUTARE SILITĂ DESCHISE PE NUMELE LUMINIȚEI CHIVOIU

Și pentru că este obișnuită să trăiască pe picior mare, Luminița Chivoiu și-a continuat vechile obiceiuri și după ce a părăsit postul de secretară a Școlii „Liviu Rebreanu“.
La ora actuală există nu mai puțin de 10 cereri de executare silită pe numele său, cea mai recentă datînd din 5 martie 2019 cînd creditorul FRANKFURTER INKASSO GESELLSCHAFT MBH a cerut executarea silită a debitoarei CHIVOIU ADRIANA LUMINITA.

EXCLUSIV: Primăria Comănești afaceri cu un interlop cercetat penal

Documente trimise pe adresa redacției noastre dovedesc strînsa legătură de prietenie și afaceri între primarul Viorel Miron și unul din cei mai controversați comăneșteni, cercetat penal pentru un prejudiciu adus Statului în valoare de 5, 3 miliarde lei.

Conform documentelor trimise de un cititor pe adresa office@voceacomanestiului.ro, în perioada 31 ianuarie 2017 – 20 decembrie 2018, Primăria Comănești, cu aprobarea edilului Viorel Miron a virat suma de 19 325 lei firmei ELECTRO ALFA SRL care s-a obligat a livra primăriei diverse produse electrice.
Marfa a fost însă supraevaluată Primăria ajungînd să plătească sume și cu 300 % mai mari.

„Ieconomistul“ Viorel Miron a plătit 1 392 lei pentru o clemă care în magazine costă 5, 95 lei

Astfel, pentru o Clemă de derivație cu dinți CDD15 IL pentru iluminat public, care pe site-urile de specialitate costă 5,95 lei cu TVA inclus, Primăria Comănești a plătit la data de 17 aprilie 2018 nici mai mult nici mai puțin de 1 392 lei (299,31 Euro).
Un alt exemplu este cumpărarea de către Primărie, la data de 5 decembrie 2017, a unui bec economic T2, 23W, 2700K pentru care „ieconomistul“ Viorel Miron a plătit firmei ELECTRO ALFA SRL suma de 740 lei (159 Euro) în condițiile în care același produs, pe site-urile de specialitate, costa 11, 12 lei.

CINE SE AFLĂ ÎN SPATELE FIRMEI ELECTRO ALFA SRL

Firma ELECTRO ALFA SRL a fost înființată la 26 noiembrie 2004 de către controversatul om de afaceri comăneștean Vasile Șaramet.
Anul trecut firma declara o cifră de afaceri de 298 200 lei și un profit de 4 526 lei în condițiile în care avea doar 4 angajați.
Șaramet a înființat firma după ce, la data de 5 iulie 2004 ANAF îl deschisese cercetarea penală pe numele său acuzîndu-l de un prejudiciu adus Statului în valoare de 5, 3 miliarde lei.
Conform unui comunicat trimis pe adresa noastră de către reprezentanții ANAF: „Vasile Șaramet, în calitate de administrator al firmei SC SAYK ORIENT FOREST SRL a fost implicat în acțiuni de fraudare a Statului.
Societatea SC SAYK ORIENT FOREST SRL a fost înființată în anul 1999 de către cetățeanul sirian Mohamed Cheweihan și a desfășurat activitate în domeniul prelucrării materialului lemnos, realizînd totodată și desfacerea la intern și export.
Pînă la sfîrșitul anului 2003, pentru administrarea societății a fost împuternicit de către Mohamed Cheweihan, cetățeanul român Șaramet Vasile. În această perioadă societatea a urmat un traseu ascendent, dezvoltîndu-se și mărindu-și activele prin achiziția de terenuri, construcții, echipamente tehnologice și utilaje.
Acest lucru a fost posibil și cu ajutorul acordat de stat, întrucît zona Comănești este considerată zonă defavorizată, iar SC SAYK ORIENT FOREST SRL deținea un astfel de certificat de investitor prin care societatea beneficia de scutirea plății impozitului pe profit pentru investițiile nou create pe perioada de existență a zonei defavorizate. Realizînd multe exporturi, în special în țări din Orientul Mijlociu, societatea a beneficiat de mai multe rambursări și compensări de TVA.
Din luna noiembrie 2003, reprezentantul societății, Șaramet Vasile, a fost schimbat cu un alt cetățean de naționalitate arabă, Zakarya El Yahya, căruia Mohamed Cheweihan i-a acordat dreptul de a vinde societatea cu toate bunurile mobile și imobile, cumparatorul fiind deja găsit, o alta societate din Comanesti, respectiv SC WOOD PLANET COMPANY SRL, condusă de cetățeanul TOUMAR YOUSEF.
Decizia a fost luată imediat după poprirea conturilor bancare din București, în luna octombrie 2003, de către Parchetul de pe lîngă Curtea Supremă de Justiție București.
Vînzarea s-a și produs, în patrimoniul firmei mai rămînd un singur teren la o valoare contabila de 14, 5 milioane lei.
SC SAYK ORIENT FOREST SRL a procedat la vînzarea activelor, neținînd seama de prevederile legale, care reglementau faptul că în momentul lichidării sau încheierii activității în zona defavorizată, facilitățile acordate pînă atunci trebuie achitate către bugetul de stat.
Acesta reprezenta una dintre condițiile prin care statul încearcă să determine investitorii din aceste zone să-și continue activitățile începute și să se dezvolte și totodată să stopeze activitățile temporare create doar pentru beneficierea de facilități.
Astfel, societatea nu a calculat și achitat impozitul pe profit în sumă de 600 de milioane lei, facilitate de care beneficiase anterior.
La această sumă se mai adaugă și 1,2 miliarde lei sume restante la plata impozitului pe profit, plus accesoriile aferente în suma de 800 de milioane lei.
Și taxa pe valoarea adaugată a fost vizată, societatea înregistrînd în contabilitate o factură de la o societate din Reșita, în sumă de 1, 3 miliarde lei, fără a avea la bază un contract și fără a primi marfa, această operațiune realizîndu-se după momentul vînzării activelor, cînd societatea nu mai desfășura activitate.
În plus, factura fusese achitată de către SC WOOD PLANET COMPANY SRL, precum și alte datorii către furnizorii neplătiți. Scopul a fost acela de diminuare a plății taxei pe valoare adaugată cu suma de 220 de milioane lei, societatea avînd deja o restanță la plata acesteia în sumă de 500 de milioane lei.
Pe lîngă acestea, odată cu desemnarea cetățeanului arab Zakarya El Yahy, au apărut și încalcări ale disciplinei financiare. Astfel, pentru utilizarea în scopuri personale, acesta a ridicat în numerar din caseria societății suma de 610 milioane lei, fără a deconta acești bani.
Vînzarea activelor societății s-a realizat în condițiile în care societatea mai avea de încasat de la clienți externi respectiv AHMAN AHMAN TARTOUS din Siria și ABED ELREHMAN din Arabia Saudită, suma de 6,7 miliarde lei.
Ținînd seama și de instituirea popririi asiguratorii asupra conturilor bancare, prin înregistrarea de sume rămase neîncasate de la clienți externi (valuta rămasă nerepatriată), există suspiciunea că se ascunde sau se disimulează natura reală a provenienței, apartenenței, dispoziției, mișcării proprietății bunurilor sau a dreptului asupra acestora.
Pentru faptele săvîrșite, care au produs bugetului statului un prejudiciu de 1,7 miliarde lei, precum și pentru faptele care necesită o investigare criminală, împotriva societății și a administratorilor acesteia a fost întocmită o plîngere penală, luîndu-se totodată și măsuri asiguratorii pentru împiedicarea dispariției acestora și colectarea debitelor restante în sumă totală de 3,6 miliarde lei.“

Afaceristul penal Vasile Șaramet uns de „Ieconomistul“ primar Viorel Miron reprezentant al Agenților Economici în Comitetul de Dezvoltare Social-Economică al orașului Comănești

Trei ani mai tîrziu, la 31 iulie 2007, primarul Viorel Miron și Consiliul Local Comănești îl vor include pe Vasile Șaramet în Comitetul de Dezvoltare Social-Economică al orașului Comănești ca reprezentant al Agenților Economici.

ISTORIA LICEULUI COMĂNEȘTI (6) –Profesorii de altădată

Cît priveşte statutul de cadru didactic, situația nu era deloc roză; profesorii şi învăţătorii erau frecvent mutați de la o şcoală la alta, spre a se acoperi lipsa acută de personal didactic calificat. Condițiile de muncă erau acceptabile, dar încărcătura cu activităţi ce nu prea aveau de-a face cu calitatea de dascăl era sufocantă.
Majoritatea oamenilor şcolii fiind localnici, la început nu s-a pus cu acuitate problema locuinţelor; cînd această problemă s-a ivit, a fost un timp rezolvată prin atribuirea de spaţiu locativ în nişte dependinţe din jurul palatului, care odinioară fuseseră locuite de personalul de serviciu al familiei Ghica; profesoarele şi învăţătoarele care au avut şansa să se căsătorească cu bărbaţi care lucrau la Intreprinderea Minieră au primit locuinţe confortabile la casele tip de pe străzile Unirii Şi 1 Mai din cartierul Zăvoi.
S-au putut considera norocoşi şi cei care au primit cîte o cameră la blocurile de la marginea aceluiaşi cartier.
Începînd cu anul 1959 problema se acutizează, oamenii trebuind să apeleze la gazde.
Titularizările se făceau destul de simplu.
Absolvenţii de facultate erau puşi la dispoziţia secţiilor de învăţămînt regionale, care-i numeau în posturile vacante; din 1960 s-a introdus sistemul de repartiţie guvernamentală.
Pentru cei pe care reforma din 1948 i-a prins în activitate, titularizarea s-a făcut din oficiu. Nici transferările nu erau o problemă prea complicată, acestea făcîndu-se de către Secţiile de învăţământ raionale, cu consimţămîntul şcolii de la care pleca şi al celei la care se muta titularul.
Sistemul de concurs pentru intrarea în oraşele „închise” se va introduce mai târziu, prin 1967 – 1968.
Prin reforma învăţămîntului din anul 1948 nu s-au recunoscut gradele didactice obţinute în perioada interbelică. Abia către finele deceniului al VI-lea au apărut unele reglementări în această privinţă.
Astfel, cadrelor cu o vechime de peste 3 ani li s-a acordat din oficiu gradul definitiv.
Cei cu vechime pînă la trei ani erau consideraţi stagiari, iar la împlinirea acestei vechimi erau obligaţi să susţină examenul de definitivat; în caz de nereuşită, pierdeau titularizarea.
S-au introdus şi reglementări privind gradele II şi I. Pentru prima dată s-a acordat gradul II unui profesor din liceu în 1961, iar gradul I în 1970.
Drepturile cadrelor didactice în relaţie cu statul angajator erau foarte slab apărate.
Exista, ce-i drept, un Sindicat Învăţămînt organizat la nivelul oraşului, cu grupe sindicale în toate unităţile şcolare, dar în fapt nu se punea problema ca sindicatul să fie un apărător al membrilor săi, întrucît fusese integral acaparat atît de către partidul comunist cît şi de forurile de învăţămînt, de la care primea servil ordine şi instrucțiuni.
Iată, de exemplu, ce se cerea prin Ordinul Ministerului Învăţămîntului nr. 432/C2/19571:
„Organele sindicale trebuie să stimuleze activitatea cadrelor didactice pentru continua ridicare a calității învăţămîntului prin descoperirea, studierea, generalizarea şi popularizarea experienţei pedagogice înaintate, prin sprijinirea introducerii elementelor de politehnizare în şcoală şi prin ridicarea calificării profesionale şi a nivelului ideologic al membrilor de sindicat… să mobilizeze muncitorii din învăţămînt la intensificarea muncii cultural – educative în rîndul oamenilor muncii de la oraşe şi sate, pentru înfăptuirea hotărîrilor partidului privind transformarea socialistă a agriculturii.”
Îndeosebi, sindicatul avea obligaţia să organizeze şi să controleze activităţile extraşcolare ale cadrelor didactice, adică să impună tocmai acele acţiuni care duceau la supraîncărcare.
Activitatea didactică se realiza în maniera clasică.
Lecţiile se desfăşurau după sistemill catihetic, cu accent pe rolul autocratic al profesorului; de altfel, în structura oricărei activităţi didactice trebuia să se respecte cu stricteţe verigile tradiţionale: moment organizatoric, verificare, predare, fixare.
Orice abatere era sancţionată cu prilejul asistenţelor efectuate de directori şi inspectori. Nu-i vorbă, măiestria multor dascăli reuşea să treacă peste încorsetarea pe care această structurare o impunea.
Din păcate, mijloacele de învăţămînt erau ca şi inexistente; învăţătorii şi profesorii consumau un timp extrem de preţios cu confecţionarea de material didactic: planşe, tabele, hărţi şi altele. Mijloacele moderne, audio-vizuale, mai aveau de aşteptat vreo 10-15 ani pînă să-şi facă simţită prezenţa în şcoală.
Activitatea extradidactică şi extraşcolară constituia parte componentă a obligaţiilor de muncă ale fiecărui cadru didactic şi făcea obiectul notării la inspecţiile pentru obţinerea gradelor didactice. Între obligaţiiie social-obşteşti intrau: şcolarizarea şi alfabetizarea adulţilor neştiutori de carte, susţinerea de conferinţe pentru popularizarea ştiinţei, muncă de lămurire pentru înscrierea la colectiv, activităţi în cadrul organizaţiilor de masă şi obşteşti (U.F.D.R., ARLUS); era, de asemenea, obligatorie colaborarea (în fapt, tutelarea) cu organizaţiile de pionieri şi UTM/UTC, activitatea cu familiile elevilor şi chiar efectuarea serviciului la telefonul primăriei.
Fiecare învăţător şi profesor trebuia să fie încadrat într-o formaţie artistică sau să instruiască formaţii artistice din întreprinderi.
Nu trebuie uitat faptul că toate cadrele didactice erau obligate să participe la o formă de învăţămînt politic şi să se aboneze la publicaţiile politice „Scînteia” şi „Lupta de clasă” (pe aceasta din urmă activiştii o numeau emfatic „Manualul dirigintelui”).
O altă obligaţie a cadrelor didactice o constituia participarea la activitatea metodică: acţiunile în cadrul comisiilor metodice de specialitate şi în comisia diriginţilor, participarea la cercurile pedagogice şi la consfătuirile anuale ale cadrelor didactice.
Cercurile pedagogice se organizau la nivel de raion şi se transformau cel mai adesea în şedinţe de îndrumare şi de dădăceală a numeroşilor necalificaţi.
Consfătuirile anuale, organizate de secţia de învăţămînt raională, se ţineau, de regulă, la Comăneşti, întrucît oraşul Moineşti nu dispunea de un spaţiu aşa cum îl oferea Clubul „1 Mai” şi clădirea SFU (transformată apoi în clădire a Grupului Şcolar); dincolo de insipida parte oficială, consfătuirile ofereau şi ceva plăcut, căci se încheiau cu o minunată petrecere, agreată atît de cadrele tinere cît şi de cele vîrstnice, organizată în actuala sală de festivităţi a liceului nostru. Foarte frecvente, dar şi incomode (prin durata lor şi prin atmosfera în care se desfăşurau) erau consiliile pedagogice. După conţinut şi periodicitate, acestea erau de trei feluri:
– tematice: planificate anticipat, cu o tematică cunoscută de la începutul anului şcolar;
– de analiză: la sfârşit de pătrar/trimestru şi la sfârşit de an şcolar;
– extraordinare (cele mai „temute” şi mai „furtunoase”): se ţineau cînd se iveau „probleme”, cînd trebuia să se facă o serie de comunicări sau în urma controalelor „în brigadă” pe diferite linii.
Cele mai monotone erau consiliile de analiză; de regulă participau şi forurile politice: secretarul Comitetului orăşenesc de Partid (tovarăşul Vătămanu), secretarul Comitetului Orăşenesc UTM şi, neapărat, cineva din conducerea intreprinderii Miniere – ca unitate economică tutelară. Aceste şedinţe începeau cu rapoartele a 3 – 4 cadre didactice; de exemplu, în şedinţa din 24 dec. 1959 au raportat: Marina Capătă, Elisabeta Bizim, Alexandrina Ardelean şi Gheorghe Podoleanu (cf. Procesului verbal din Registrul nr. 65/1959, din Arhiva Liceului).
Urma un raport kilometric din partea conducerii şcolii, urmat de obligatorul „Plan de măsuri”, după care venea rîndul discuţiilor – adică nesfârşite motivaţii, acuze şi autoacuze (numite „critică” şi „autocritică”), evidenţierea „lipsurilor” şi a „greutăţilor”, exprimarea convingerii că „este loc pentru mai bine”, angajamente şi toate celelalte.
Ultimii vorbitori trebuia să fie, în ordine: instructorul de pionieri, directorul, secretarul b.o.b. din şcoală şi reprezentanţii forurilor de la care se aştepta, neapărat, să facă o critică tovărăşească ( tov. Vătămanu critică întregul colectiv pentru că „s-a produs o ruptură între activitatea politică, şi cea profesională”) şi să traseze sarcini: „cadrele să sprijine organizaţia UTM, să lucreze mai mult cu fiii de muncitori şi să nu i-a (sic!) concedii dacă au corigenţi”.
Despre omogenitate, cordialitate, unitate de vederi şi de acţiune în cadrul colectivului era greu să se vorbească, deşi, în genere, atmosfera era calmă şi oamenii şcolii se respectau reciproc. Desele schimbări în colectiv afectau, desigur, procesul de stabilire a unor relaţii durabile. Numeroase cadre activau la mai multe şcoli sau la mai multe forme de învăţămînt.

Prof. Alexandru Bucur

Existau, ce-i drept, şi căi de mai bună cunoaştere reciprocă şi de întărire a colaborării: sarcinile comune din planul de muncă, desele întîlniri pe diverse linii (învăţămînt politic, adunări sindicale, comisii metodice, consilii pedagogice) şi, din cînd în cînd, chiar cîte o agapă colegială.
Anul şcolar 1959 – 1960 a debutat aparent normal.
În colectiv au apărut opt profesori noi, toţi foarte tineri, care au fost „adoptaţi” cu destulă uşurinţă de către cadrele mai vechi. Aproape pe nesimţite, încet dar continuu, s-a acumulat o stare tensională supărătoare, alimentată şi de zvonurile, întemeiate, privitoare la scindarea şcolii în două unităţi în anul viitor.
La începutul celui de-al doilea trimestru nemulţumirile stau gata să răbufnească.
Ca de obicei, pretextele nu au lipsit, iar acuzele la adresa directoarei au pus în alertă forurile superioare.
Aşa s-a ajuns la dramatica şedinţă de consiliu pedagogic din ziua de 9 februarie 1960, a cărei importanţă pentru viitorul şcolii era subliniată chiar de poziţia persoanelor care participau: secretarul Comitetului Raional de Partid, Constantin Dinu, şeful Secţiei de învăţămînt, Gheorghe Cojocaru și secretarul B.O.B. Emil Negrescu.
După deschiderea, relativ calmă, a şedinţei de către şeful Secţiei, a tunat şi a fulgerat mai bine de o oră, în stilul său caracteristic, secretarul Dinu; puţine referiri critice la adresa colectivului, suficiente capete de acuzare împotriva directoarei, probabil pentru a se elimina orice dubiu cu privire la scopul şedinţei.
Procesul verbal (vai, cu ce greşeli de ortografie!) redă destul de fidel atmosfera tensionată din şedinţă.
Probabil, îşi spuneau mulţi, „operaţia chirurgicală” era necesară, de vreme ce nimeni din colectiv nu a intervenit cît de cît in apărarea directoarei.
Principala consecinţă a acelei şedinţe a fost, evident, o nouă schimbare de director.
În sală era prezent şi un om încă străin de colectiv, care a tăcut tot timpul în aşteptarea finalului.
În fapt, n-a mai fost pentru nimeni o surpriză atunci cînd secretarul de raion a comunicat numele noului director: prof. Alexandru Bucur, care pînă atunci condusese cu succes Şcoala de centru din Dărmăneşti.
Era omul care avea să conducă mai mult de 20 de ani destinele şcolii şi să-i imprime, neindoielnic, ceva din specificul personalităţii sale.
Am evocat doar o pagină din cele multe care formează istoria unui colectiv didactic.
Şedinţa aceea a trecut, viaţa a continuat. Profesoara Silvia Vieru, fosta directoare, a trecut cu demnitate peste momentul critic şi, pînă la transferare, s-a bucurat mai departe de respectul colegilor şi al elevilor.

Prof. Gh. MOVILĂ

Va urma

EXCLUSIV: Vezi ce avere are secretara favorită a primarului Viorel Miron

Secretara Primăriei Comănești, Daniela Chirilă, a reușit să se impună ca „cerberul” al lui Viorel Miron. Încă de cînd a înlocuit-o pe Ana Gură, Chirilă a intrat în grațiile șefului său care a răsplătit-o cum se cuvine pentru serviciile de tot soiul oferite cu atîta generozitate. Așa se face că în 10 ani Daniela Chirilă a ajuns să dețină o avere de invidiat de orice comăneștean de rînd.

JONGLERIILE FINANCIARE ALE CLANULUI DANIELA ȘI ANDREI CHIRILĂ

Potrivit declarației de avere, acum 11 ani, Daniela Chirilă deținea un teren extravilan de 4 532 mp în Comănești, 2,5 hectare pădure în Asău, un apartament de 55,68 mp în Comănești, un autoturism Toyota Avensis, un autoturism Renault Megane, un autoturism Opel Corsa.
În 2008 Chirilă tocmai vînduse un spațiu comercial în Comănești pentru suma de 30 000 lei și avea 3 credite la BCR Moinești și BRD Moinești în valoare de 25 000 Euro și 9 200 Ron.
În acel an Daniela Chirilă încasase un salariu de 36 444 lei (3 037 lei lunar) în timp ce soțul ei, Andrei Chirilă, fusese plătit cu 33 600 lei (2 800 lei lunar).
Cinci ani mai tîrziu, în 2014, autoturismul Renault dispare din declarația de avere la fel cum dispar și cele două credite de la BRD Moinești.
În 2015 Daniela Chirilă va reuși să achite și creditul de 20 000 de Euro de la BCR Moinești însă se va împrumuta iar la ING Bank și Raiffeisen Bank pentru o sumă totală de 82 973 lei.
În acel an Andrei Chirilă va fi uns director la Habitat for Humanity Comănești încasînd un salariu de 40 651 lei (3 387 lei lunar).
Și, ca să nu rămînă mai prejos, Viorel Miron va majora și el salariul secretarei favorite, Daniela Chirilă încasînd anual 41 190 lei (3 432 lei lunar).

UITE PĂDUREA, NU E PĂDUREA

Conform declarațiilor de avere, terenul forestier de 2,5 hectare menționat în documentele din 2008 și 2010, va ajunge la numai 2 500 mp în declarațiile de avere din 2011 – 2015.
Începînd cu anul 2016 pseudo-jurista Daniela Chirilă va reveni la declarațiile anterioare și își va aminti că terenul de 2 500 mp are în realitate 2,5 hectare, menționîndu-l astfel în declarațiile de avere din 2016-2018.
Să nu știe secretara Chirilă că Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărît că înscrierea, cu intenţie, a unor menţiuni false în declaraţia de avere constituie infracţiunea de fals în declaraţii?
Puțin probabil.

2016 – ANUL NOROCOS AL CLANULUI CHIRILĂ

Mult dorita redresare pe plan financiar se va petrece însă în 2016.
Va fi anul în care, în afară de cele două terenuri deja menționate, Daniela Chirilă se va procopsi și cu un teren intravilan de 300 mp, un teren agricol de 580 mp și o casă de 93 mp. Toate situate, desigur, în Comănești și, cum era și normal, toate primite ca „donație”.
Tot în 2016, Daniela Chirilă își va mai cumpăra un Volkswagen Passat pentru a nu uza prea tare cele 2 autoturisme deja existente și va reuși să achite cei 27 973 lei băncii Raiffeisen pentru a putea apoi să facă un nou credit, de 31 000 lei, la CAR Prietenia Comănești, instituție condusă de masonul Mihai Timaru, frate de lojă cu familie Daniela și Andrei Chirilă.
Și, pentru ca anul să se încheie așa cum se cuvine, salariul lui Andrei Chirilă se va majora la 52 091 lei (4 340 lei lunar).

O SECRETARĂ PENTRU LINIȘTEA “IECONOMISTULUI” MIRON

Și cum orice serviciu se plătește, frigotehnistul ajuns primar va răsplăti din plin abnegația Danielei Chirilă, anul trecut aceasta încasînd de la Primăria Comănești suma de 67 152 lei (5 596 lei lunar).
Nu de alta dar mai e puțin și vin alegerile iar doamna Chirilă va trebui să fie iar pe poziții.
Prietenii știu de ce.

« Older posts

© 2019

Theme by Anders NorenUp ↑