Revistele apărute recent au închinat pagini întregi operaţiunilor ce au avut loc începând cu mijlocul lunii octombrie 1916 între brigada a XIV-a mixtă română şi divizia LXI Austro-Ungară.
Am fost extrem de surprins să observ că această operaţiune de război, cunoscută în literatura de specialitate din România sub denumirea de „Evenimentele din Agăş“, a fost aleasă – din multitudinea de operaţiuni meritorii ce s-au desfăşurat în timpul „cumplitului an 1916“ – de două reputate reviste militare, ce i-au acordat o atenţie deosebită.
În calitate de comandant al brigăzii a XIV-a mixtă şi al sectorului „Ghimeş“, mă simt obligat, în cele ce urmează, nu să corectez aceste minuţioase şi exacte studii, ci să scot în evidenţă importanţa pe care atacul din 17 octombrie a avut-o pentru soarta frontului nostru strategic.

SITUAŢIA APĂRĂRII ÎN SECTORUL GHIMEŞ

În timpul celei de-a două decade a lunii octombrie, divizia a VII-a română evacuând Transilvania, brigada a XIV-a mixtă a primit sarcina de a apăra poziţiile de la Ciugheş, Cuchiniş şi de la Diaconeşti – Mocanu, staţionate în valea Trotuşului, ca şi cele de pe vârful Iedera şi de pe muntele Lapoş, împărţite egal pe valea Ciobănuşului.
Ansamblul poziţiilor constituia sectorul Ghimeş, cu o desfăşurare pe mai mult de 40 de kilometri.
Comandantul Armatei a III-a române, generalul Prezan, nu distribuise pentru apăra-rea acestui front decât 4 batalioane şi o singură baterie de câmp de 75 milimetri.
Repartizarea acestor forţe fusese dispusă astfel:
– 2 companii la Ciugheş şi la Cuchiniş.
– 4 companii şi bateria de 75 mm la Diaconeşti – Mocanu.
– 3 companii la vârful Iedera, Lapoş.
– 7 companii în rezervă la Gura-Ciobănuşului.
În afară de acestea, comandantul brigă-zii mai detaşase o companie şi bateria 53 pe piscul Goioasa, cu scopul de a acoperi golul dintre Diaconeşti şi vârful Iedera şi de a prote-ja linia de operaţii şi ariergarda poziţiei Diaconeşti – Mocanu.
Imediat după ce trupele noastre au fost instalate pe poziţii, adversarul le-a atacat în forţă şi, după două zile de lupte, a reuşit să pună stăpânire pe poziţiile de la Ciugheş şi de la Cuchiniş.
Maiorul Gheorghiu, care apăra aceste localităţi s-a repliat pe poziţia Diaconeşti – Mocanu, care a fost, la rândul ei, atacată fără oprire din faţă şi din flanc.
După două zile de rezistenţă, locotenent-colonelul Ioan, care comanda la Diaconeşti, a scris în rapoartele sale din 15 şi 16 octombrie că nu mai putea păstra aceste localităţi.
Situaţia era, aşadar, foarte gravă.
Adversarul dispunea de forţe considerabile, susţinute de aviaţie şi de o puternică artilerie de diverse calibre iar comandamentul superior român nu dădea nicio atenţie rapoartelor alarmante trimise de comandantul de brigăzi.
În sfârşit, în ziua de 15 octombrie 1916, generalul Prezan, comandantul armatei a III-a, l-a chemat la telefon pe comandantul brigăzii şi i-a ordonat: „Faceţi ceva pentru a degaja frontul Diaconeşti – Mocanu“.
Nu i-a dat însă nicio altă indicaţie şi nici vreun alt mijloc suplimentar de care să se folosească.
Cu toate acestea, deşi toate ordinele anterioare recomandaseră o rezistenţă pasivă, noile indicaţii arătau că, în intenţia comandamentului, se putea deja recurge la o schimbare de atitudine.
Comandantul brigăzii trimise aşadar o companie de întărire la Diaconeşti şi, timp de o noapte întreagă, studie situaţia.
Făcând apel la cunoştinţele sale de istorie şi amintindu-şi de manevra lui Bonaparte contra lui Melas din 1800, luă în cele din urmă o decizie, şi, în dimineaţa zilei de 16 octombrie, comunică noul plan locotenent-colonelului Samsonovici, şeful Statului-Major al diviziei a VII-a, pe care-l chemase la postul său de comandament de la Gura Ciobănuşului.
Acestuia i s-a comunicat şi faptul că, „dacă, într-un final, comandantul diviziei a VII-a aprobă operaţiunea concepută de comandantul brigăzii, este absolut necesar să îi trimită acestuia şi autorizarea de a o executa odată cu maximul de întăriri posibile“.
Foarte curând autorizarea cerută a fost primită telefonic, astfel că, la ora 16.30, două batalioane ale regimentului XVI şi o secţiune de mitraliere, transportate pe calea ferată, au fost debarcate la Gura Ciobănuşului.

General O. BOIAN

Va urma

(Visited 2,349 times, 1 visits today)